Simona Stefanescu

Conf. Univ. Dr.

Titlul lucrarii: Utilizarea tematicii identitare naţionale şi europene în discursurile electorale din 2004 – între justificativ, prospectiv şi simplã retoricã

Sustinere in sectiunea: Cultura media si globalizare

Scurta descriere a lucrarii:

Lucrarea prezintã o parte din rezultatele unei cercetãri care a avut ca obiectiv general analiza mãsurii în care identitatea – europeanã şi naţionalã – este o temã prioritarã (cum este ea utilizatã, construitã, receptatã şi/ sau asumatã) în societatea româneascã actualã. Analiza s-a focalizat pe trei direcţii de cercetare: discursul mediatic, discursul cotidian şi discursul politic electoral. Studiul de faţã este centrat asupra ultimei direcţii de cercetare menţionate, iar din cadrul acesteia asupra discursurilor candidaţilor la preşedinţie. Mai exact, este studiat aici modul de utilizare a tematicii identitare de cãtre candidaţi în cadrul dezbaterii finale organizate de televiziunea publicã înaintea primului tur de scrutin. Pe lângã studiul prezenţei temei identitare şi a modurilor de contextualizare a acesteia în discursurile electorale, ne-a interesat, în egalã mãsurã, şi tipul de abordare jurnalisticã prezent în emisiune, ceea ce înseamnã o circumscriere a studiului şi primei direcţii de analizã amintitã anterior. 

Studiul a pornit de la ipoteza conform cãreia tema identitarã reprezintã o temã cu mizã politicã, ceea ce o va face prezentã în discursurile electorale. În ceea ce priveşte utilizarea sa, am analizat mãsura în care ea apare fie într-o „formã purã” – în forma identitãţii naţionale sau a identitãţii europene, fie într-o „formã combinatã” – ambele tipuri de identitate fiind prezente în discurs, corelaţia lor ipoteticã fiindu-ne sugeratã de teoriile construcţiei identitãţii europene. 

Rezultatele cercetãrii au relevat faptul cã identitatea, în sine, fie naţionalã, fie europeanã, nu a fost consideratã de cãtre candidaţii la preşedinţie o temã cu mizã politicã, dat fiind cã ea, într-o „formã purã”, a fost prea puţin prezentã în mesajele lor din dezbaterea finalã. În schimb, tema identitarã a apãrut frecvent în discursuri în forme „derivate”, diferite pentru identitatea naţionalã, respectiv cea europeanã. Astfel, în timp ce referirea la naţiunea şi la poporul român este omniprezentã în mesajele candidaţilor, referirea la Europa, Uniunea Europeanã sau europeni este mult mai puţin frecventã. Diferenţe apar şi în utilizarea acestor forme „derivate” ale identitãţii: referirea la poporul român şi la naţiunea românã este fãcutã, de unii candidaţi, în sens justificativ, atunci când apartenenţa la poporul român este vãzutã ca o cauzã a unui comportament de un anumit fel sau a unei/unor calitãţi, iar de alţi candidaţi în sens prospectiv, atunci când utilizarea ei este teleologicã, când „interesul naţional”, „binele poporului”, „slujirea ţãrii” sau chiar „sacrificiul”, în numele acestora, sunt ţeluri propuse de candidat. De asemenea, existã şi situaţia în care referirea la poporul român nu este, în discurs, parte a unui lanţ argumentativ, ci doar un element de retoricã, naţionalã sau chiar populistã, analiza relevând abundenţa utilizãrii unor apelative precum „fraţi români”, „toţi românii”, „tuturor românilor”, „eu ca român”, „noi românii”, dar mai cu seamã „poporul român”, dar şi invocarea „limbii române” sau apelarea la simboluri naţionale, precum acela al „tricolorului”. 

De cealaltã parte, analiza talk show-ului din 26 noiembrie 2004 relevã o mult mai slabã utilizare a tematicii identitare europene, fie ea şi într-o formã derivatã. Invocarea Europei/Uniunii Europene este fãcutã fie pentru a garanta/gira seriozitatea unui partid sau a unei coaliţii politice afiliate la partide/organizaţii politice europene puternice, cu alte cuvinte într-un sens retrospectiv (Europa, relaţia cu ea şi cu instituţiile sale, reprezintã o garanţie pentru acţiunile partidelor politice respective, adicã pentru ceva ce se va întâmpla în viitor), fie, mai rar, într-un sens prospectiv, când ideea europeanã este utilizatã pentru a face referiri la viitorul rol/ loc pe care România trebuie sã şi-l gãseascã în Europa unitã.