Carmen Chirea Ungureanu

Lector univ.drd, Universitatea „Andrei Şaguna”, Constanta

Titlul lucrarii: Globalizare. Identitate. Diversitate. Identitate culturală într-o lume globalizată

Sustinere in sectiunea:

Scurta descriere a lucrarii: 

Lucrarea îşi propune să prezinte un fenomen important pentru lumea noastră, anume relaţia contradictorie dintre globalizare şi identitate. Mai mult decât atât, acest fenomen, cu o încărcătură politico-ideologică, este esenţial de înţeles în întreaga sa magnitudine.

Ideea principală o constituie analiza relaţiei dintre globalizare şi identitate, precum şi analiza dintre o astfel de identitate, înţeleasă ca o practică a culturii ce nu poate fi analizată fără a se lua în consideraţie comunicarea la nivel mondial, şi diversitate. Prin urmare, problema o reprezintă transformarea multidimensională a societăţii noastre la începutul secolului 21, marcată de o creştere a globalizării şi de afirmare a identităţilor singulare, aflate în  tensiune constantă, în contextul în care formele politice existente sunt în criză, iar procesele de restructurare prin noi proiecte luptă să configureze o nouă societate. Pe scurt spus, aceste elemente de bază includ relaţia dintre globalizare şi cultură, influenţată fiind această relaţie de acţiunea politică şi socială, ca şi de modelul de guvernare.

Globalizarea, care nu este acelaşi lucru cu internaţionalizarea, se cuvine să fie definită. Termenul se referă la caracteristicile unui sistem cu capacitatea – prin acţiunile sale structurante, adică instituţionale, organizatorice şi tehnologice – de a funcţiona ca o unitate în timp real la nivel planetar, şi care include, şi exclude ceea ce nu are valoare în reţeaua globală. Acest sistem este reversibil şi nu neapărat susţinut la nivelul social, cultural, sau de mediu, şi e multidimensional, adică include ce este global şi ce este local, împreună cu ceea ce e cultural, social şi economic. Trebuie reţinut faptul că doar o mică parte din această activitate este globalizată, dar această mică parte condiţionează, determină şi domină restul planetei. Datele înregistrate arată că 85-90% din serviciile din lume sunt globalizate, şi doar 220 milioane de oameni lucrează în instituţii multinaţionale.

În acest context, lucrarea de faţă încearcă să creioneze răspunsuri la întrebări dificil de găsit răspuns:  Există sau nu o globalizare culturală?  Care sunt transformările mass-media în era globalizării? Care este importanţa mass-media în proiectarea globalizării culturii, sau din contră, în proiectarea culturii locale într-o lume globalizată? Cum se poate măsura globalizarea culturală? Care sunt indicatorii de globalizare culturală?, să creioneze ,aşadar, răspunsuri, pentru că  este dificil de discutat despre existenţa unei globalizări culturale. Cel mult, ne putem referi la o direcţie comună, mai întâi cu privire la ţările dezvoltate din punct de vedere economic, în care valorile moderne (secular-raţionale) şi cele post-industriale sau de auto-expresie sunt bine stabilite. Transformările mass-media la nivel global provoacă noţiunile tradiţionale de opinie publică. Noile informaţii şi tehnologiile de comunicare pot să fie folosite ca platformă pentru lansarea globalizării culturale, la fel ca şi pentru reafirmarea şi întărirea culturilor locale, care se simt ameninţate de această dezvoltare a culturii media globale.  Prin  urmare, dezvoltarea globalizării culturale este o ameninţare a diversităţii sau o oportunitate pentru a rezolva problemele comune? Globalizarea informaţiei, tehnologiile de comunicare, mass-media sunt o ameninţare a diversităţii culturale sau o platformă eficientă de lansare a limbajelor şi culturilor minoritare? Mass-media promovează globalizarea culturală sau nu?

În ciuda a ceea ce se crede, anume că globalizarea impune hegemonia culturii, realitatea demonstrează faptul că există o rezistenţă culturală care persistă şi care devine, ca valoare, din ce în ce mai puternică. Această rezistenţă dă posibilitatea existenţei diversităţii culturale, care poate promova interesele comune ale societăţii.  Măsurarea, analiza şi comparaţia valorilor culturale din diferite ţări şi zone geografice ale lumii au scos în evidenţă, în primul rând, că valorile culturale din ţări diferite nu tind spre convergenţă; deşi dezvoltarea economică împinge toate ţările spre o direcţie comună, această direcţie comună asigură întărirea valorilor. Comunicarea este globalizată, şi cu toate acestea ea nu implică o globalizare culturală. Întărirea identităţilor este folosită, în multe cazuri, ca un mecanism de control al globalizării haotice. Mai mult, identitatea este un instrument construit pe bazele experienţei şi generator de sens în viaţa oamenilor. Acest sens, care poate fi unul religios, naţional, etnic, teritorial, sau în legătură cu egalitatea în drepturi între genuri, este fundamental în viaţa oamenilor şi caracterizează lumea, la fel de mult ca şi globalizarea şi tehnologiile. Comunicarea are un  rol major , ca spaţiu public nou, şi ea dă posibilitatea construcţiei dinamice interculturale şi facilitează mişcarea de la monolog la dialog, şi de la dialog la cooperare, o cooperare care nu trebuie să se bazeze pe vorbe, ci pe fapte, în legătură cu diferite identităţi.