Dialogul mediatic, definit ca modalitate discursivă, poate fi integrat studiilor de interacţiune socială şi a utilizării limbii în contexte instituţionale variate. Acest tip de interacţiuni se fundamentează pe ideea unor sarcini de îndeplinit la nivelul mesajului, implicând cel puţin două persoane, din care una să reprezinte o organizaţie de un anumit tip-de genul instituţie de presă, organizaţie politică, etc. Sarcinile sau scopurile acestor interacţiuni se referă la schimbul de replici între reprezentanţii instituţiei ca profesionişti şi oamenii obişnuiţi sau alţi reprezentanţi ai altor instituţii. De aceea aceste interacţiuni sociale sunt considerate de cercetători drept interacţiuni instituţionale. Acest studiu încearcă să stabilească paradigma funcţională a dialogului instituţional al organizaţiilor de presă din Romania.Interacţiunile instituţionale pot avea loc în mod tradiţional printr-o comunicare faţă în faţă sau prin intermediul unui suport, de genul telefonului. În acest context, se poate aminti rolul desemnat al spaţiului în care are loc interacţiunea , fără a exista o restricţie a punerii în scenă într-un anume spaţiu formal sau informal, public sau privat. Deci caracterul instituţional nu este determinat de locul de desfăşurare al interacţiunii, ci mai ales prin statutul social al participanţilor la interacţiune.Particularităţile definitorii ale interacţiunii instituţionale se situează la nivelul textului şi contextului. În contextul interacţiunii instituţionale, analiza empirică trebuie mai întâi să arate scopurile analizei conversaţionale, legate de orientarea spre identităţi specifice şi tipice unei organizaţii. De aceea demonstraţia oricărei determinări instituţionale a interacţiunii trebuie să sublinieze comportamentul participanţilor, manifestările la un moment dat specifice organizaţiei, ca răspuns la constrângerile sau convenţiile impuse de instituţie, fie prin caracterul său, fie prin originea sa, ceea ce a creat o tradiţie, la nivel ritualic, dacă l-am cita pe Goffman, în existenţa unui ritual al vieţii cotidiene.
Demersul îşi propune să arate că interacţiunea instituţională este orientată organizaţional într-o varietate de modalităţi, că există constrângeri în diferite contexte,determinate situaţional şi nu numai. Acest ultim element va face obiectul studiului de caz în textele mediatice. Astfel premisa de lucru va demonstra că dialogul mediatic ca interacţiune instituţională răspunde acestor determinări, deoarece (i) interacţiunea impune orientarea rolurilor către scopul instituţiei de presă care stabileşte relaţia interpersonală cu funcţia evidentă de a informa publicul, consumator de produs mediatic, (ii) constrângerile sunt generate de specificitatea canalului de comunicare, date fiind particularităţile comunicării scrise, ale celei audio sau ale celei audio-vizuale, (iii) relaţiile reflectate în rolurile celor care interacţionează accentuează caracterul instituţional prin modurile de prezentare, dar şi prin reprezentările sociale materializate în conduita şi comportamentul adoptat în performarea rolului într-un anumit context situaţional.