Daniela Cotoara

Lector universitar drd., Catedra de Politologie şi Istorie, Departamentul de Pregãtire a Personalului Didactic şi Stiinţe Social Umane, Universitatea Politehnica Bucureşti Titlul lucrarii: Imaginea, vector al comunicãrii politice

Sustinere in sectiunea: Subsecţiunea – Imagologie

Scurta descriere a lucrarii:

          „Imaginea este acum alimentul cotidian al sensibilitãţii noastre, al inteligenţei, sentimentalismului şi ideologiei noastre" . Acest aliment nu este cel care ne asigurã nutriţia, ci cel ce ne diminueazã forţele, deoarece «societatea imaginii» în care trãim este una a «regresiei cuvântului». Fotografii, cinema, televiziune, publicitate, afişe, semnalizãri, ilustraţii toate aratã cã trãim într-un univers de imagini în inima cãruia noi suntem spectatori; creierul nostru primeşte fãrã încetare şocul viziunilor imaginare şi nu ale realitãţii. 

La origine, termenul imagine desemneazã o reprezentare vizualã a realitãţii – fie fizicã (de exemplu, picturile sau fotografiile), fie aparţinând imaginaţiei (ca în literaturã sau muzicã). Sensul utilizat astãzi, frecvent, este cel de creaţie sau impresie publicã, fãuritã mai degrabã pentru a atrage, a câştiga audienţa decât pentru a reproduce realitatea, ceea ce implicã un anumit grad de deformare, de exagerare, de falsitate, astfel încât realitatea rareori se mai suprapune peste imagine. În acest sens, se poate vorbi despre imaginea unui produs sau a unui politician care trebuie sã mobilizeze, sã îndemne la acţiune (a cumpãra sau a vota).