Gheorghe-Ilie Farte

Titlul susţinerii: "Cãtre o "revoluţie conservatoare" în comunicarea de masã"

    Instituţie reprezentată: Facultatea de Filosofie, Universitatea "Al.I. Cuza", Iaşi

    Reprezentanţi: Gheorghe-Ilie Farte 

    Profesie / Titlu universitar: Conferenţiar Doctor Universitar

   

    Secţiune: Cultură media şi publicitate

    Ziua sustinerii: Sâmbătă 14 mai

    Rezumat:

    Aidoma altor subsisteme ale societãţii "informaţionale", comunicarea prin mass-media îşi gãseşte un echilibru precar în stimularea excesivã a consumului. Pentru omul modern, informaţia era o resursã vitalã menitã sã îi asigure un oarecare control asupra lumii fizice sau asupra celei simbolice. În aceste condiţii, efortul susţinut de a elimina penuria de informaţii şi de a depãşi limitele spaţio-temporale ale circulaţiei acestora era întru totul îndreptãţit. Din nefericire însã, puţinãtatea resurselor de informaţie s-a convertit, în mod pervers, într-o inflaţie informaţionalã. Informaţia a ajuns o marfã dubioasã, care provine din milioane de surse foarte variate şi care este transmisã extrem de rapid şi în cantitãţi enorme unor persoane necunoscute, indiferent dacã acele persoane au solicitat informaţia respectivã sau nu. Inflatã, incoerentã şi deconectatã de un univers consistent de semnificaţii, informaţia depãşeşte capacitatea de absorbţie a destinatarilor, subminându-le astfel acestora stabilitatea mediului intern. Transformaţi (cel mai adesea) în "receptori-consumatori" capricioşi şi versatili, destinatarii din comunicarea de masã repudiazã gândirea analiticã şi practicã o idolatrie sui generis, tratând informaţiile primite ca obiecte magice. Aceastã situaţie de crizã ar putea fi depãşitã printr-o revoluţie conservatoare, care ar avea drept finalitate participarea realã, activã şi naturalã a fiecãrei persoane la o comunitate vie, mândrã de trecutul ei şi încrezãtoare în viitor. O atare revoluţie conservatoare ar putea avea drept devizã urmãtoarea tezã a lui Paul Watzlawick: "Ceea ce importã este reducerea suferinţei (unei persoane, unei familii sau unui sistem), nu adevãrul". În loc sã multiplice şi sã distribuie "adevãruri" futile şi pernicioase, emitenţii din comunicarea de masã ar trebui sã asocieze informaţiile aflate în circulaţie cu anumiţi "reductori de complexitate", susceptibili sã transforme masa receptorilor-consumatori într-un ansamblu de publicuri. Dintre proprietãţile acestor publicuri, patru par sã aibã o importanţã aparte: (a) comunicarea este bilateralã; (b) fiecare persoanã are posibilitatea realã de a rãspunde unei opinii care este exprimatã în public; (c) opinia conturatã în urma unei discuţii publice poate conduce cu uşurinţã la o acţiune socialã; (d) instituţiile statului nu penetreazã structura publicurilor (Mills C. Wright).