Daniela Cotoara

Titlul susţinerii: "Utilitatea şi utilizarea sloganului în discursul politic"

 

    Instituţie reprezentată: Universitatea Politehnica Bucuresti

    Reprezentanţi: Daniela Cotoară 

    Profesie / Titlu universitar: Lector Universitar Doctorand

   

    Sectiune: Cultură media şi publicitate

    Ziua sustinerii: Vineri 13 mai

    Rezumat:

    Toate relaţiile între guvernanţi şi guvernaţi sunt caracterizate prin existenţa unui flux al informaţiilor şi mesajelor. Acestea dau structurã şi sens tuturor proceselor politice. Astfel, comunicarea politicã este un sistem de poziţii concurente purtãtoare de semnificaţii, iar câmpul politic este loc de expresie şi creare, emitere de apeluri necesare legitimãrii politice. Profesioniştii (comunicatorii), pentru a-şi conserva locul, trebuie sã producã “credinţe mobilizatoare” care dau forţã discursului, sã determine acţiunea şi sensul acţiunii. 

     Actorii politici interacţioneazã cu grupuri sociale diverse ale cãror interese, nevoi, aşteptãri sunt diferite şi cãrora trebuie sã li se prezinte anumite proiecte, programe. Asupra acestora trebuie sã obţinã acordul pentru a le transpune în realitate. Pentru a obţine rezultatele scontate, actorii politici trebuie sã utilizeze acele discursuri politice care sã nu excludã, ci, dimpotrivã, sã intereseze publicul cel mai eterogen.

     Discursul politic este conceput ca un discurs ce trebuie sã convingã şi sã placã, în acelaşi timp, publicului receptor. Pornind de la aceste cerinţe, discursul politic recurge adesea la anumite formule retorice, cum ar fi sloganul, cuvintele-şoc, expresiile şablon. Dintre formele discursului politic, ideologia politicã şi, mai ales, publicitatea politicã utilizeazã din plin aceste formule. Rolul pe care sloganul îl are în discursul politic, precum şi efectele pe care le poate avea asupra receptorilor constituie obiectul intervenţiei noastre. 

   Sloganul este o formulã concisã şi frapantã, uşor de repetat, polemicã şi cel mai adesea anonimã, destinatã sã incite masele atât prin stilul sãu, cât şi prin elementul autojustificator, pasional şi raţional pe care-l comportã. Puterea sloganului este dublã datoritã conciziei sale, (trezeşte plãcerea de a-l repeta şi distrage atenţia de la adevãratele mobiluri pe care le avanseazã, determinã la acţiune fãrã a mai da posibilitatea alegerii) şi datoritã faptului cã este “deja gândit , este o gândire ce gândeşte în locul meu, care-mi <opreşte> gândirea”.

   Sloganul comportã douã dimensiuni: reflectã convingerea unui grup, a unor adepţi şi acţiunea discursivã a grupului sau adepţilor pentru propagarea şi impunerea doctrinei. Pe de o parte, este expresia condensatã a doctrinei (sau a unor aspecte ale ei), pe de altã parte, este un mijloc eficient de a face cunoscutã doctrina, de propagare a ei în rândul maselor. Existã şi cazul când în cadrul aceleiaşi doctrine se pot manifesta grupuri de putere diferite ce vor pune în mişcare discursuri politice diferite, bazate pe sloganuri ce le aparţin. Esenţialul aici poate sã ţinã de persoanã (calitãţile persoanei) sau de contextul care determinã sloganul.

   Sloganul are un caracter polemic, iar aceastã trãsãturã este cu atât mai evidentã în discursul politic. Grupurile care creeazã şi difuzeazã aceste formule sunt cele care luptã pentru putere. Ori în dorinţa de a crede sau de a menţine puterea, concepţiile exprimate nu vor fi aceleasi. Sloganul va fi, astfel, expresia opoziţiei între diversele doctrine promovate de grupuri ce doresc sã-şi menţinã puterea sau cele care doresc sã o obţinã, fiecare urmãrind obţinerea legitimitãţii. Sloganul trebuie sã reflecte lupta pentru putere, iar în discursul politic prezenţa caracterului polemic al unor astfel de formule este necesarã. Consecinţele discursului politic depind mai mult sau mai puţin şi de acest fapt. Nu poţi sã spui cã eşti de acord cu adversarul tãu, fãrã ca auditoriul sã se întrebe de ce mai este necesarã confruntarea: “Votaţi schimbarea!”, “Cine are arme împotriva sãrãciei, hoţiei, minciunii trebuie sã aibã…Puterea Deciziei!”, “Aproape de oameni, împreuna cu ei!” Toate aceste sloganuri, implicit sau explicit, evidenţiazã caracteristica amintitã. 

    În cadrul înfruntãrilor electorale, sloganul este utilizat aproape tot timpul. Caracterul esenţial al sloganului atrage atenţia asupra doctrinei, asupra scopului urmãrit şi asupra acţiunii ce trebuie desfãşuratã. Fapt ce se realizeazã prin aspectele esenţiale şi nu cele colaterale. . Candidatul tânar-dinamic, neexperimentat sau candidatul batrân-rigid, experimentat sunt aspecte demne de luat în consideraţie şi care au o influenţã asupra receptorului (electorului), atât la nivel psihologic, cât şi comportamental şi acţional. De asemenea, esenţialul poate fi mai uşor reţinut de cãtre mase, este mai credibil şi poate fi mai uşor manipulat în interiorul discursului politic.