Bogdan Hrib

Titlul susţinerii: "Fotografiile de presă: istoric, context, tendinţe"

    Instituţie reprezentată: Tritonic

    Reprezentanţi: Bogdan Hrib 

    Profesie / Titlu universitar: 

   

    Sectiune: Comunicare şi societate

    Ziua sustinerii: Sâmbătă 14 mai

     Rezumat:

Scrieri recente menţionează că vizualul este componenta centrală în construcţia culturală a vieţii societăţii occidentale contemporane. În jurul nostru, tehnologiile vizuale – fotografia, filmul, materialele video, televiziunea – interpretează lumea fără să redea fidel realitatea. Dintre toate, fotografia a parcurs alături de societate drumul de la lumea pre-industrială până în post-modernism. Indiferent că sunt numite fotografii de presă (fotojurnalism), sociologie vizuală sau fotografii documentare, toate acestea sunt, practic, documente sociale necifrice. Ele au determinat procesul de construcţie a cunoaşterii umane şi a oferit o variantă de acceptare şi înţelegere a mediului înconjurător.

Lansarea revistelor ilustrate în anii ’40 ai secolului al XIX-lea, aproape simultan cu inventarea fotografiei (se consideră 1839 momentul zero), nu a condus la folosirea imediată a acestui „nou produs” în lumea jurnalistică. Ilustraţia era realizată prin xilografie, fiecare dintre aceste veritabile publicaţii-pionier: Illustrated London News (1842), L’Illustration (Franţa, 1843) şi Illustrierte Zeitung (Germania, 1843) având angajate armate de graficieni care „imortalizau” evenimentele. În rarele cazuri când se folosea un clişeu fotografic, acesta nu era decât „un şablon” pentru desenator, precizându-se alături: „după o fotografie”. 

Reamintim că anii ’50 ai secolului al XIX-lea au fost marcaţi de apariţia fotografului corespondent de război prin tandemul Robert Fanton – Carol Pop de Szathmary, care au realizat imagini „cuminţi” (la cererea expresă a Reginei Victoria a Marii Britanii, fără uniforme murdare, sânge sau soldaţi morţi) ale Războiului Crimeei.

Publicaţia nord-americană Collier’s Weekly poate fi considerată printre primele care au folosit ca ilustraţie preponderent fotografia, fără să se poată dovedi că această inovaţie ar fi  determinat o creştere masivă a vânzărilor, implicit a tirajelor. (În anul angajării fotografului James Hare, 1898, pe fondul războiului dintre SUA şi Spania, tirajul s-a dublat, pentru ca în 1912 să atingă un milion de exemplare).

Dar apariţia tipului de fotograf „acolo unde se întâmplă ceva”, inovaţiile tehnologice care au permis reducerea timpului de expunere a unei imagini (problemă dificilă în situaţia unui conflict... dinamic), precum şi micşorarea dimensiunilor aparatului propriu-zis au creat asupra cititorilor o presiune a imaginilor vii, proaspete, executate rapid, generând astfel reprezentarea eroică a fotoreporterului.

Ani mai târziu, Robert Capa a aşezat ilustraţia de război sub semnul „dacă fotografiile tale nu sunt suficient de bune, înseamnă că nu ai fost suficient de aproape” şi a plătit cu viaţa pentru acest crez, fiind ucis în Vietnam, în 1954.