Nicolae Mihai

Titlul susţinerii: "Revolutia si reprezentarile ei. Arderea Regulamentului Organic si a Arhondologiei la 1848"

    Instituţie reprezentată: Institutul de Cercetari Socio-Umane,

Craiova

    Reprezentanţi: Nicolae Mihai

    Profesie: Cercetator  

    Sectiune: Comunicare şi societate

    Ziua sustinerii: Vineri 13 mai

     Rezumat:

    Comunicarea noastra isi propune sa studieze unul dintre ritualurile politice care au animat revolutia pasoptista din Tara Romaneasca. Alaturi de depunerea juramantului pe Constitutie, cel la care ne referim poate fi considerat una dintre cele mai bine organizate forme de sociabilitate politica, prin care elitele revolutionare lanseaza un mesaj si isi propun sa obtina suportul public.

   Incercand sa analizam modul in care revolutia se manifesta in spatiul public, reprezentarile vehiculate si comportamentele populare la care a dat nastere, patrundem intr-o zona mai profunda, cea care tine resorturile mentale ale unei comunitati sau ale unor grupuri sociale, care ne ajuta sa lamurim poate una dintre necunoscutele istoriografiei problemei: cum reuseste o elita sa obtina adeziunea populara si sa-si pastreze puterea? Departe de a fi un fenomen inchis, liniar, modern, revolutia pasoptista romaneasca se prezinta mai degraba ca un spatiu compozit, unde ideologia moderna coabiteaza cu practici populare, in care noutatea imprumuta nu rareori un chip mai cunoscut, mai familiar celor multi, tocmai pentru a deveni mai usor comprehensibila. Este si cazul pe care il propunem spre studiu.

    Din punct de vedere istoric, arderea Regulamentului Organic si a Arhondologiei reprezinta un semn clar de radicalizare a revolutiei pasoptiste si un raspuns simbolic al elitei revolutionare la  atitudinea ferma pe care Rusia tarista si Imperiul Otoman au adoptat-o. Acest raspuns simbolic reclama nu mai putin o forma simbolica, in care toate elementele sunt directionate pentru a sustine o singura idee : decesul Vechiul Regim, imposibilitatea restaurarii unui sistem care a disparut definitiv. In favoarea acestei demonstratii, cel putin pentru cazurile de la Bucuresti si Craiova, pentru care avem mai multe informatii, liderii pasoptisti au apelat la o serie de practici vechi, unele, dupa cum vom arata in comunicarea noastra, trimitand la cele populare funerare sau de blestem, altele la acte de violenta specifice (arderea documentelor puterii). Analiza acestor ceremonii, organizate la inceputul toamnei lui 1848, ne demonstreaza o data in plus, cum se construieste spatiul public in timpul revolutiei, reprezentarile care circula si activeaza comportamente specifice.

   Este, in definitiv, si pledoaria noastra pentru o istorie culturala a revolutiei.