Ioana-Ruxandra Fruntelata

Titlul susţinerii: "Comunicare şi dimensiune în ficţiunea miraculoasă"

 

    Instituţie reprezentată: Universitatea Bucuresti, Facultatea de  Litere

    Reprezentanţi: Ioana-Ruxandra Fruntelată

    Profesie / Titlu universitar: Lector Universitar, Catedra de Etnologie

si Folclor

   

    Sectiune: Comunicare şi societate 

    Ziua sustinerii: Sâmbătă 14 mai

    Rezumat:

    Unul dintre paradoxurile societăţii contemporane este pulverizarea actului comunicării în condiţiile unei diversităţi fără precedent a opţiunilor de comunicare. Există atâtea tipuri de „căsuţe poştale” la îndemâna fiecărei persoane, încât garanţia că un mesaj va ajunge la destinatar devine o chestiune arbitrară, dacă ar fi să ne gândim numai la pluralitatea ofertelor etalate de poşta electronică. Densitatea reţelei dăunează eficienţei comunicării, în loc să o faciliteze, provocând un sentiment de însingurare. Efortul de a ajunge la „Celălalt” poate fi comparat cu „încercarea labirintului”, un loc comun al iniţierilor mitice.

    În acelaşi timp, orizontul de aşteptare al receptorilor contemporani de ficţiune (literară, cinematografică, virtuală) înregistrează orientarea spre miraculos şi scăderea interesului pentru genul factual (autobiografii, biografii, jurnale, memorii). Înţelegând prin ficţiune miraculoasă (fabuloasă) o construcţie epică aderentă la convenţia supranaturalului acceptat (în sensul propus de Tzvetan Todorov pentru încadrarea teoretică a categoriei miraculosului / fabulosului), putem explica reîntoarcerea gustului public către basm” (mitologizant, ştiinţifico-fantastic, ludic etc.) şi ca tentativă de a soluţiona criza de comunicare produsă de complicarea „reţelei” dintre emiţător şi destinatar, prin apelul la rezolvările magice şi morale specifice ficţiunii miraculoase.

     Una dintre modalităţile de asigurare a eficienţei comunicării în universul fabulos este modificarea dimensiunii protagonistului, exemplul cel mai ilustrativ fiind Alice în Ţara Minunilor, unde comunicarea este practic posibilă numai după ajustarea înălţimii eroinei. Dimensiunile protagonistului din Călătoriile lui Gulliver nu se modifică în fapt, ci doar prin aşezarea lui în universuri sub- şi supradimensionate. Metamorfoza mare-mic este apanajul năzdrăvanilor din folclorul românesc, permiţându-le accesul într-un spaţiu altminteri interzis (locuinţa zmeilor). La limită, redimensionarea personajelor fabuloase duce până la non-dimensiune („omul invizibil”), deschizându-le posibilităţi de comunicare nebănuite.

     Simbolic, permanenta adecvare reciprocă a polilor comunicării din lumea contemporană îşi găseşte un corespondent în strategia eroilor din ficţiunea miraculoasă de a se mări sau micşora până ajung la dimensiunea potrivită pentru a fi auziţi şi ascultaţi de cei din jur.